PRIMA ZI CU RAZVAN ACASA......

......dupa 10 zile de spitalizare, ajungem in sfarsit acasa.... Razvan dormea in cosuletul lui... Il asez in patul nostru si ma indrept catre usa, cu gandul sa ies afara, dar Bogdan ma opreste: "ar fi mai bine sa dormi un pic, diseara avem musafiri" ,~da...grozav moment si-au ales....sunt nebuni?eu abia am iesit din spital! ~ gandeam in acel moment. Ma asez in pat mai mult de gura lui, dar nu pot dormi. Ceva era schimbat....parca nu imi gaseam locul.... Ma hotarasc sa ies la aer, oricum ma saturasem de stat in casa, la spital nu aveam voie sa ies, dar aici? eram acasa.... Ajunsa la usa ,privesc spre pat, iar imaginea vazuta imi va ramane mult timp tiparita in minte: sotul si copilul, fiintele pe care le iubesc cel mai mult, dormeau impreuna....si erau asa frumosi!....

INCEPUTUL...

....29 noiembrie 2008, cand i-am spus sotului ca vreau sa avem un copil. S-a uitat la mine, razand, si mi-a spus: "mai negociem, dar sigur se rezolva". Il vedeam ca il incanta ideea de a avea un copil. In ciuda faptului ca suntem tineri, ne doream foarte mult un copilas care sa ne mai scoata din monotonie.

Eram nerabdatoare sa imi fac testul de sarcina sa vad daca s-a intamplat minunea, si minunea s-a intamplat....

Pe 6 decembrie 2008, de Mos Nicolae, in ghete gasesc un test de sarcina pus de Bogdan. Fac testul....ne uitam la el....doua liniute.... Nu ne venea sa credem! Urma sa devenim parinti! Era un lucru minunat...o senzatie extraordinara....

Aproape de sarbatorile de iarna, mergem la doctor...samburelul era acolo si avea aproape 4 saptamani. Au urmat 9 luni de sarcina cu greturi seara, cu pofte in special de fructe,cu dureri de spate, si pe la 8 luni, cu o burta ce ma facea sa seman cu o minge.

La ultimul ecograf, pe 10 august 2009, doctorita imi spune: "joi dimineata, cu bagajelul, vii la spital, vineri dimineata facem cezariana". Tremuram toata...nu ma mai puteam tine pe picioare de emotii...Sincer, cred ca abia in acel moment am luat in serios faptul ca voi fi mama. Joi ma interneaza si imi face analizele. Vineri pe la 9:00, ma cheama la sala de travaliu pentru perfuzii... Momentul se apropia...Trebuia sa asteptam sa vina si celelalt medic. Cand l-am vazut, mi s-a taiat respiratia...imi venea sa plang...sa fug...D-nul dc. se apropie si-mi zice: "Ooo, mamica tanara! si speriata! mai ales ca vede in fata ei un mosneag urat ca mine...".

In sala de operatie, medicii ma asteptau.....imi face anestezie... Operatia incepe... Eram foarte stresata....imi venea sa rad....sa plang...sa... Trecusera 5 minute, cand aud medicul ca se adreseaza asistentei: "impinge de burta", doua sec. mai tarziu aud un planset, la inceput slab, dupa care mai puternic, si asistenta care spunea:"10:55, felicitari mamico!" Doamne...."mamico"....EU eram mamica!...suna....mirific.

Dupa jumatate de ora, am fost dusa in salon. Aveam dureri groaznice de burta. Sotul si mama erau langa mine, ma incurajau.Eram nervoasa, dar nu stiu de ce...Ma dureau toate....lacrimile imi curgeau...imi venea sa plang in hohote. Vad sotul care ma tinea de mana si ma calmez...
La cateva ore, aud un planset pe sala....asistenta imi aducea ingerasul....In clipa aceea toate durerile au disparut parca. Il vedeam pentru prima oara....si era asa de mic...si frumos....era al meu....si nimeni nu putea schimba asta! L-am luat in brate, un pic stangace El s-a linistit, si imi cauta sanul....am inceput sa plang desi nu doream asta...ma uit la Bogdan....ii curgeau si lui lacrimile.....ERAM PARINTI!.......