......dupa 10 zile de spitalizare, ajungem in sfarsit acasa.... Razvan dormea in cosuletul lui... Il asez in patul nostru si ma indrept catre usa, cu gandul sa ies afara, dar Bogdan ma opreste: "ar fi mai bine sa dormi un pic, diseara avem musafiri" ,~da...grozav moment si-au ales....sunt nebuni?eu abia am iesit din spital! ~ gandeam in acel moment. Ma asez in pat mai mult de gura lui, dar nu pot dormi. Ceva era schimbat....parca nu imi gaseam locul.... Ma hotarasc sa ies la aer, oricum ma saturasem de stat in casa, la spital nu aveam voie sa ies, dar aici? eram acasa.... Ajunsa la usa ,privesc spre pat, iar imaginea vazuta imi va ramane mult timp tiparita in minte: sotul si copilul, fiintele pe care le iubesc cel mai mult, dormeau impreuna....si erau asa frumosi!....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu